Inceputul unui nou sfarsit!(motive personale)
Ploua..!..te vrei metamorfozat in picaturi mici,reci,grele..te vezi izbit de asfalt..imprastiat prin orgoliul,nepasarea celorlalti!te simti greu,murdar..iti pierzi capacitatea de a te exprima(probabil monologurile atat de brutale si violente iti ingradesc dorinta de a dialoga)! ..cu cata tarie sperai sa ploua un pic si un sufletul tau…sa-ti curete petele timpului asternute peste amintiri ce nu le vrei ingalbenite. Ploaia de vara curata doar crengile copacilor!..!.. iti intinzi bratele in ploaia torentiala si vezi ca mainile-ti sunt la fel de pline de pacate doar ca mai ude…Si ploaua,ploua si se curata strazile de pasii tai rataciti in mii de directii din vremea in care nu stiai pe unde sa o iei..Ploua si peste banca cu mii de povesti de iubire si sute de finaluri de idile…ploua si pentru cateva clipe, e libera, nicio poveste nu incepe azi pe scandurile ei…Iese soarele si totul reintra in normal…urme de pasi iau viata, povesti incep si se termina pe scanduri…iar tu…ramai la fel…ploaia de vara a sters doar asfaltul iar sufletu-ti impietreste , se pregateste pentru urmatoarea ploaie ce poate va curata si pietrele…din suflet!..te simti descompus( modul in care te transformi in mii si mii de bucati, trairi si senzatii fragmentare, pe care apoi incerci sa la imbraci in cuvinte)! Te spargi voit in fata cuiva si-l lasi pe el sa culeaga cioburile, in timp ce tu de undeva privesti spre a intelege. Ce anume il atrage? De ce anume se fereste? De ce se teme? Oare si el se va sparge? Sinuciderea menala - un mic sacrificiu ce trebuie sa-l facem in numele cunoasterii celuilalt. Dar de ce vreau sa ii cunosc? E cumva aceeasi curiozitate pe care am avut-o de mic, cand obisnuiam sa tai carnea spre a gasi sufletul ascuns in ea? Multi au murit pe masa mea de operatii, dar multe am inteles din aceste vicii carnale. Imi priveam mainile insangerate si incercam sa inteleg unde se ascunde ceea ce caut. E oare in sange?
Dialog, nonsens…Vorbesc nonsensuri dar o fac pentru a cunoaste. Ma indop cu fructul oprit al cunoasterii stiind ca oricum fructul nemuririi e pazit de ingeri fanatici cu sabii de foc. Dar ce stiu ei?
M-am nascut pentru a experimenta si a sonda. Constientizez aceste lucruri si le integrez in structurile logice prin care funtionez si ma adaptez iar asta ma apropie de perfectiune.
Adevarata perfectiune ia forma unui arhetip. Iar pentru a o cunoaste e necesara distrugerea valului iluzoriu al lumilor formative. Distrugerea individualitatilor, personalitatilor, calitatilor si defectelor mele. Si ale celorlalti. Ca sa intelegi universul trebuie sa-l distrugi particica cu particica, esenta cu esenta, iar acest drum initiatic porneste din interiorul tau.
Care e prima ta piedica? Oare nu realizezi ca personalitatea e o definitie a propriilor slabiciuni si defecte?
Ce te desparte de esenta perfectiunii? Lumina? Timiditatea? Curajul? Frica? Intunericul? Credinta? Necunoasterea? Teama? Iluzia? Sfidarea? Puterea? Iubirea? Ura? Ignoranta? Distruge-le! Ucide-ti "eu"-l si infrupta-te la masa zeilor, a celor ce-au gasit misterul.
Am facut intocmai... si par diferit. Inauntrul meu. De asta ma intreb, oare am fost facut pentru a fi uitat? Va pieri numele si viata mea in umbra celor mari? Voi deveni eu insumi o umbra in al carei intuneric altii vor pieri?.. Suntem ceea ce ne amintim.
Înţelegerea raţională este egală cu sedimentarea informaţiei în memorie şi a te mai întâlni cu ea niciodată, raţiunea se mulţumeşte să privească obiectul cercetării din toate poziţiile apoi pleacă. A trăi informaţia presupune a o avea la îndemână ca posibilitate conştientă înaintea fiecărei fapte!..
M-am saturat sa caut solutii si sa observ ca n-am puterea sa duc la capat niciuna. Ma simt slabit, singur....! somn usor!
